Ia să vezi… A trecut timpul… și sper că ne-am mai venit în fire. Desigur, aceasta nu este nici întrebare, nici reflecție interioară. Dimpotrivă, este conștientizarea unui ansamblu de împrejurări care mișcă această pană pe hârtie. Titlul este dulce și poate comic, dar drumul nu a fost cu mult mai puțin decât amar. Ah, Aristotel! Nu te-am studiat prea mult, dar te-am întâlnit în calea noastră! Însă, îmi vei spune… măcar ne-am dat seama.
Prin «drum», mă refer, firește, la transformarea spirituală a acestei perioade. Oricât nu am vrea să recunoaștem zi de zi, trecem neîncetat prin schimbări, chiar și prin detaliile inutile ale cotidianului. Uneori direct, printr-o hotărâre, alteori indirect și treptat, prin acceptarea anumitor situații. Exemple extreme? Și totuși!!! Le-am trăit!! Iar dacă credeți că iluminarea vine în vreme de pace, vă înșelați! Vine numai prin acele necazuri cotidiene, dar rare… violente, dar trecătoare…
Bineînțeles, nu am de gând să analizez aceste necazuri, ci concluziile care se desprind din ele. Deși ne așteptăm ca și acestea să aibă o natură intensă și poate decisivă… dimpotrivă, ele sunt liniștitoare. Dar bine, mă vei întreba, dacă sunt atât de liniștitoare, de ce le prezinți atât de dramatic și cu surprindere în ochi? Tocmai asta! A fost atât de ușor de la început! Răspunsul ne-a fost în fața ochilor încă de la început.
Din păcate însă, avem nevoie de asemenea clipe — scurte, dar necruțător de limpezi — ca să ne aducă la realitate. În mai puțin de o oră se împlinesc treizeci de ani de viață. Numai acest gând te întoarce în urmă… dar nu foarte departe. Îți amintești doar… Oameni. Când înțelegi… îngheți… apoi râzi! Dar de ce? Ce credeai? NU!
O schimbare, așadar, este că ai ieșit dintre simboluri! Mergi pe stradă și totul pare pustiu. Acum însă fiecare privire reaprinde o scenă, fiecare pas, în ciuda mecanicii lui, dobândește o emoție! Stai puțin, vrei să spui că lipsește cineva! Și da! Te-ai înșelat! Nu cineva, ci ceea ce simțeam atunci. De-acum, instinctiv, ne îndreptăm spre reconstituirea afectivă, nu spre o întrupare vizuală sau materială a memoriei. Fără ca aceasta să anuleze chipurile; dimpotrivă, poate că această stare identifică mai precis centrul. Oameni care în mintea noastră păreau îndepărtați arată acum o recunoaștere incredibilă față de eforturile noastre.
Cea mai frumoasă frază a anilor 2023–2024 pentru mine a fost: «mi-am luat liber ca să te văd». Ceva care spune că poate și tu ocupi un loc aparte în gândul unui om. Iar această «întâmplare potrivnică» — tocmai pentru că nu făcea parte din cotidian și s-a ivit cu fulgerătoarea naturalețe a clipei — aduce o liniștire sufletească.
Da, așadar! Alergăm zilnic să prindem vagonul succesului. Ne frământăm pentru liniștea sufletească, devenită acum irațională și zeificată, pe care sperăm s-o atingem îndeplinind mici obiective cotidiene. Obosim și transpirăm pe altarul respectabilității. Dar este nevoie de o singură clipă ca să înțelegi că deceniile nu s-au risipit. Bogăția în care investeai se afla în altă parte, fără să-ți dai seama… iar partea cea mai bună? Acum te însoțește!