Bună seara din nou, făptura mea dragă! Ce întâmplare… tocmai mi-am schimbat cerneala. Ca întotdeauna, rămas singur cu gândurile mele, am pornit din nou în căutarea chipului tău, prin ceața pe care cu toții o numim «gânduri».
Te vei întreba, desigur, «dar ce mai vrea nebunul acesta?» — și, într-adevăr, nebunia mea se dezlănțuie în jurul ultimelor întâmplări. De data aceasta am reușit să mă refugiez în compania ta, fiindcă și apele mele s-au liniștit. Pot să te vizitez doar în clipe de pace… doar atunci îți pot da înfățișarea care ți se cuvine.
Care este diferența față de celelalte dăți, mă vei întreba? Ei bine… de data aceasta mi-am amintit cum este să deschizi uși doar cu propriile mâini. După multă vreme, m-am simțit mândru în urma unei lupte grele. Instinctul m-a condus din nou la tine. Dar nu te grăbi să mă judeci… fiindcă și tu te-ai schimbat. Da! În seara aceasta ți-am văzut chipul! Încet, încet, înfățișarea ta devine tot mai limpede. Un chip senin, cu pielea albă ca zăpada și moale ca bumbacul. Ochi atât de limpezi, încât aproape îți pot citi sufletul. Părul tău, din fire de aur, reflectă căldura soarelui și devotamentul tău. Ah, să nu mă opresc însă la frumusețea ta. Nu de alta… dar, dacă mă lași să vorbesc până mâine, voi profita din plin.
Ceea ce m-a făcut fericit, dar m-a pus și pe gânduri, a fost această conștientizare… Ești tot ce îmi doream în tinerețe, la optsprezece ani. Când sentimentele erau mai rapide decât viața. Când, în mijlocul schimbării violente a trupului și a sufletului, în perioada în care mă simțeam cel mai invulnerabil… te doream alături ca pe o prezență îngerească. Chiar și atunci căutam liniștea…
Însă… în clipa în care am vrut să-ți mângâi chipul, mi-am văzut palma aspră și mi-am retras mâna, ca să nu te rănesc… M-ai privit nedumerită, iar eu ți-am zâmbit… atunci, prin ochii tăi, mi-am văzut propriul zâmbet, care nu mai era atât de întunecat. Ai vrut să-mi iei mâna, cu un aer mângâietor… și am văzut rănile care încă nu m-au părăsit…
Atâtea gânduri… atâtea sentimente… însă nu-mi voi lua privirea de la tine… și ceva îmi spune că nici tu. Asta am venit, așadar, să-ți cer… Rămâi…